În termeni relativi, după politicile culturale și cenzura strictă a regimului comunist, literatura și studiile literare din Romania post-comunistă par a fi aproape complet lipsite de ingerințe politice. Acest articol investighează modul complex în care diverse aspecte ale studiului și receptării literaturii anglofone - de la practici didactice și manuale la traducere literară - reflectă evoluția relației dintre literatură și politică în Romania pre- și post-1989. În schimbul asimetric ce rezultă din ierarhia inerentă a culturilor, în care culturile anglo-americane sunt dominante, în timp ce cultura românească este veșnic subordonată, aceasta din urmă își asumă propria marginalitate și se plasează strategic în poziția de receptor. Astfel, deși preocuparea teoreticienilor anglo-americani față de rezultatele potențial pernicioase ale „anglocentricitătii" (Adrian Holliday) în studiile anglofone este în sine etică și lăudabilă, în culturi-gazdă precum cea românească anglocentricitatea poate funcționa ca un catalizator al opoziției și schimbării.
Studii Anglofone; manuale; traducere literară; politici culturale; anglocentricitate