Articolul subliniază existența unor diferențe majore între înțelegerea democrației respectiv a autonomiei literaturii în culturile occidentale și în culturile est-europene din perioada totalitarismului. In cazul particular al culturii române, democrația era un concept revendicat atât de politicile oficiale ale partidului comunist cât și de scriitorii care refuzau orice formă de instrumentalizare politică a literaturii. Analiza pune în evidență tensiunea dintre estetism și activism, dintre formalism și angajare, și dramatismul alegerii de către scriitori între resposabilitatea lor morală și cea socială. Contrastul dintre discursul literar și discursul propagandei este pus în evidență prin utilizarea diferită, polarizată, a aceluiași vocabular. Dintre schizo-cuvintele apte a reda tensiunea dintre estetic și politic ne-am oprit la: frumusețe, morală, democrație, tradiție, formalism, evazionism, utopie, mesaj.
democraţie; comunism; formalism; angajare; responsabilitate